Pagini

joi, ianuarie 19

Cheia sol

Sunt ca un cântec, de ce nu ai vrea sa fii chitara ce-l cântă ?

”Ești cântecul pe care nu-l cântă nimeni, de neatins.”

vineri, septembrie 23

Sfârșitul

”Și acum c-o văd venind
...
De departe, simt un jind
Și-aș voi să mi se pară...”


Nici nu știu să spun cum mă simt, dar e minunat.

duminică, iulie 10

Impuls nervos

Se dezlănţuie, se eliberează fără să îi dau eu voie. Îmi scapă printre buze dintre gânduri şi fuge de mine şi mă face dementă.
Mă pierde de-a binelea şi devin o bolnavă cu propriile ei gânduri ca avere, fără haine, bunuri sau duşmani. Apar ca o amară, un maldăr de beton, chipurile, gri şi rece. Când pleacă sunt turbure şi uit de animalul fără lesă. Oricât de fioros ar părea, e totuşi mare, dar ca o pasăre fără colivie ce e în pericol de a nu-şi mai dori nimic altceva în afară de libertate.
Şi atunci totul se rupe, mă stric şi mă arunc sigură unde nu îndrăznesc să mă uit când sunt trează, ca apoi să-ncerc să-mi smulg vorbele.

joi, iunie 30

Ignoranţa şterge vise

Aş putea sta lângă tine privindu-te doar cum citeşti o carte întreagă. Te-aş apăra de firele de praf din aer, ţi-as număra paginile citite, dar normal că tu nu ai observa diferenţa dintre oamenii obişnuiţi şi noi. Eşti prea preocupat cu acea comunicare şi cu sulfetul tau ce nu îşi poate exprima dorinţele prin priviri.

sâmbătă, iunie 25

Opreşte-ţi mintea

O să mă găseşti unde gândul nu te poate duce, printre toate visele mele reci, voi fi sprijinită de-un zid cu multe tatuaje, privindu-te printre genele-mi lungi.
Nu o să te mai las să intri, eşti prizonierul propriilor tale pofte şi trebuie să fugi de mine, dorinţa ta, fiindca eu, dacă aş putea, ţi-aş intra adânc în sânge căci prin venele noastre, el e acelaşi. Te-aş distruge a infinita oară, m-ai iubi ca şi când ar fi iar, prima, m-ai privi însetat de ale tale bătăi ale inimii, iar eu nu aş putea decât să te conving că-ţi sunt stăpână.

marți, iunie 14

Salut, murim

"Salut ! Murim."


Poate nici atât nu voi mai apuca să îţi zic. Şi oricum, văd cum te ascunzi de parcă vazându-mi chipul s-ar produce iar explozia.
Măcar fugi... fugi mai repede şi cât mai departe; dispari căci mi-e rău de tine.

Toate lacrimile

Mă întreb dacă toate lacrimile pe care le-am plâns ar fi
îndeajuns să îmi spele o dată
blocul ars...
Sau poate sunt mai multe decât îmi amintesc
şi ajung să spele o dată
Marea Neagră.

miercuri, iunie 1

Strigăt

Haide, nu mai pierde timp pe drum. Vino şi ajută-mă, doar tu ştii de rănile sufletului meu.
E caniculă aici înăuntru, fiecare sentiment se luptă pentru supremaţie şi mi-e frică... poate va birui cel ce mă face tristă... sau cel ce îmi aduce cel mai mult aminte de zilele vieţii mele albe. Suflă-mi pe rană, dar ai grijă să fie aerul mai călduţ, mă doare.