Clădire din carne

Sunt făcut din carne şi oase roase de timp
Şi dintr-un suflet, şi visez mai mult
decât dorm.
Tot timpul aripile îmi indică pământul
şi asta fără ruşine, şi se veştejesc
Pană cu pană.

Frământare

Mă simt de parcă aş avea nevoie de un suflet nou. Toţi zic că-i simplu să fii, dar niciunul nu-i el să fie.
M-am golit de atâtea lucruri încât nu mai sunt eu total. Părţi din mine s-au strecurat pe sub uşă şi s-au lipit de persoane şi obiecte încât am devenit ca un puzzle vechi pe care nimeni nu vrea să îl termine sau nici măcar să îl privească.