Mă simt de parcă aş avea nevoie de un suflet nou. Toţi zic că-i simplu să fii, dar niciunul nu-i el să fie.
M-am golit de atâtea lucruri încât nu mai sunt eu total. Părţi din mine s-au strecurat pe sub uşă şi s-au lipit de persoane şi obiecte încât am devenit ca un puzzle vechi pe care nimeni nu vrea să îl termine sau nici măcar să îl privească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu