În loc să îmi întorc numai privirea, m-am întors cu totul. Puneam rămăşag că era acolo în urmă cu o secundă, pentru a nu ştiu câta oară. De trei luni se tot joacă continuu cu mine, apare-dispare. Nu, nu puteau fi acele pete negre pe care le vezi când nu porţi ochelari, e cu totul diferit. Iată-mă iar, paranoică şi disperată, cu ochii mari, ca un drogat, urmărind împrejurimile.
De când eram mai mică mi s-au arătat şi îi ţin minte perfect... de atunci m-au făcut nebună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu