Îmbrățișează-mi sufletul cu toate banalitățile sale interioare. Poți să-l și păstrezi căci eu numai găsesc modalități să uit de mine. Sunt în pericol de a nu-mi mai dori nimic.
Ia-mă în tine și până nu devin iar eu nu vreau să mai știu de mine. Distru-mă dacă e nevoie, tunde-mi aripile, unește-mi mâinile sau coase-mi buzele ! Du-mă unde nu îmi pot închipui viața sau lasă-mă pe drumul dintre eu și mine. Pierde-mă acolo și nimeni nu-mi va știi numele și nici nu-mi voi dori o indentitate.
Când în sfarșit auzi tăcerea sufletului meu fă tot ce crezi că poţi ca să-l faci să zbiere. Toată încrederea e chiar la tine acum, o să fie greu să mă porţi.
Nu te opri curând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu