Kalo

O să mă spânzur, şi am să mă spânzur de tine. De gâtu-ţi fin am să te ţin şi am să fiu grijulie să nu te spânzur şi pe tine. O să te zgârii dar nu ai să te înfurii căci parcă usturimea paralelă pielii tale te încălzeşte mai rău decât soarele de la munte. Uşor şi domol am să cobor să te gâdil respirând şi răsuflând pentru ultima oară. Plămânii mă vor înţepa şi am să simt cum mor şi atunci în zbor sufletul meu nu-ţi va face nici măcar cu mâna.